Necesitatea unui separator de grasimi

Cat de necesar este un separator grasimi?

Conform legislatiei europene si a celei romanesti: mai mult decat necesar. Mai ales pentru restaurante, bodegi, baruri si altele. In tarile civilizate, necesitatea protejarii mediului si a surselor a mers si mai departe. Toate asociatiile de locatari sunt obligate sa-si doteze sistemul de scurgere a apei menajere cu un astfel de separator. Motivul? Se pare ca noi , mai ales cei acre iubesc prajelile, polueaza cel mai mult.

Desi nu pare un lucru grav la prima vedere, cand realizezi ca esti 70% apa incepi sa vezi problema in adevarat ei amploare. Aprofundand si mai mult subiectul am aflat ca sunt tari, mai ales in Africa, in care practic oamenii sufera de sete. Adica nu au ce sa bea. Stau si se gandesc cu buzele uscate la un pahar cu apa. Nu pot sa cred. Altii mor de sete si noi ne poluam sursele de apa cu grasimi si alte uleiuri. Ar trebui tras un mare semnal de alarma. Chiar daca beneficiem de surse apa, la discretie, ar trebui sa ne dam seama cat de importanta este aceasta resursa.

Introspectie in sufletul tau

Vine o vreme cand cineva iti arata ca traiesti intr-o bula plina de inchipuiri, in care crezi ca ti-e bine. S-ar putea chiar sa fii convins de asta, deoarece nu ai parte de conflicte majore, de amenintari sau neajunsuri de neindurat. Nu ai o existenta dominata de spectacol, ce-i drept, esti constient de banalitatea zilelor care se scurg fara regret pe langa tine, stii ca nu faci lucruri de care sa povestesti mai apoi putinilor prieteni pe care ii ai, insa esti groaznic de mediocru si ramai in starea asta.

Stii cum ai ajuns sa te plafonezi, insa nu o poti recunoaste, desi situatia ar merita pledoaria ta. De dragul celei pe care o crezi armonie, renunti si mai mult la tine, crezand ca in felul acesta reuasesti sa oferi mai mult. De fapt, ce-ai dorit si ce ai incercat sa daruiesti e suma tuturor lucrurilor care iti lipsesc acum. Impartind puterea de decizie ai ajuns sa nu mai ai initiativa; dandu-ti sufletul pe tava ai ramas fara emotiile care te fac om; vrand sa-l multumesti pe celalalt, ti-ai sacrificat timpul cu tine. Si tot asa pana ce aproape ca te-ai anulat ca persoana, devenind o anexa fara suflu propriu a celuilalt. Si asa ai impresia ca trebuie sa se desfasoare lucrurile.

Pana cand palma e prea puternica pentru a o mai putea neglija. Acum e momentul in care se impune sa-ti regandesti existenta, sa-ti iei viata mai in serios, sa te ocupi de tine si abia mai apoi de celalalt. Acum te intrebi care sunt asteptarile tale de la tine si de la viata pe care poti s-o construiesti in continuare. Sigur, nu esti surprins de banalitatea existentei tale, dar esti cel putin uimit, daca nu dezamagit, de tot ceea ce afli. Pentru ca erai convins ca e bine. Dezvaluirile te arunca intr-o zona de nesiguranta terifianta, cu milioane de “de ce- uri” si “daca”. Cel mai inspaimantator e “daca nu”, inceput ce poate marca cu usurinta sfarsitul. Tot ceea ce parea confortabil, toate lucrurile nespuse apar intr-o alta lumina in aceste momente. Cu luciditate, constient, simtind pericolul pierderii. N-ai decat sa-ti accepti lipsurile, excesele, renuntarile si sa-ti incerci sansa.

Ca sa nu plictisesti, trebuie intotdeauna sa fii diferit. Chiar daca asta presupune o permanenta fuga dupa decizii, o lupta continua cu tine si cu felul tau de a fi. Dintr-odata trebuie sa te lasi la o parte pe tine, cel conservator, dependent de asteptarile altora, mereu atent la cerintele lor, pentru a-l intalni pe cel lipsit de inhibitii, increzator, dezinvolt, dispus sa preia conducerea. Astfel vei trai in lumina propriei fiinte, mai presus de timpul semenilor tai, dincolo de limitele pe care singur ti le-ai impus. Sa fii tu inseamna sa-ti descoperi si cele mai ascunse laturi inainte ca imprejurarile sa-ti forteze destainuirea.